Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!
“Generaţia 18” care a mai fost denumită şi generaţia “copiilor crescuţi cu cheia de gât” este , teoretic, prima care a crescut într-un mediu democratic dupa cca. 40 de ani de comunism în România. Spun teoretic, deoarece, din moment ce noii politicieni au fost şcoliti de Ceauşescu şi au aceeaşi mentalitate comunistă, în practică nu se constată diferenţa care ar trebui. România este incă în perioada de tranziţie!
Nomenclaturişti, securişti, informatori şi alţi piloni importanţi în regimul comunist au şi în ziua de azi funcţii şi privilegii. Aceasta situaţie, în opinia mea, nu se poate schimba cu o condamnare a comunismului printr-un act, ci prin legea lustraţiei (judecarea securiştilor etc.). Având în vedere că vechile structuri se păstrează şi acum în tribunale, mass-media, poliţie, politică ş.a.m.d, e clar că nu ne rămâne decât să aşteptăm… Nu cred că generaţia 18 are suficient suflu să schimbe prea multe, însă e obligată să încerce, să aprindă scânteia care va schimba România. Deşi noi suntem fără prea multe speranţe pentru un viitor mai bun, trebuie să lăsăm o societate mai sănătoasă în urmă.
“Copiii crescuţi cu cheia de gât” au fost nevoiţi să descuie multe minţi şi uşi încuiate. Problema este că, spre deosebire de “generaţia decreţeilor”, care a avut un ideal comun-acela de libertate-, “generaţia 18” nu are contra ce să lupte deoarece nu se ştie exact cine e de vină pentru atâtea nemulţumiri şi frustrări adunate. Intr-o oarecare măsură este vina fiecaruia dintre noi, dar a cui e vina că deşi se plătesc impozite foarte mari nu avem destule case, slujbe, autostrăzi, spitale, şcoli?! Cel mai grav e că şi noua generaţie e contaminată şi subscrie involuntar şi inconştient la vechile idei şi mentalităţi.
La 18 ani de la marele eveniment social, revoluţia din decembrie ’89, societatea românească nu are o direcţie clară exceptând aderarea la Uniunea Europeană. Din această cauză se promovează la televizor numai non-valori (manelişti, “silicoane” etc.), iar politicienii fac aceleasi promisiuni fără acoperire. Putem observa starea de haos total din revelioanele lui Marean “Care Este” Vanghelie unde se adună toti, cu mic cu mare, la mici si bere. PAINE SI CIRC!
Colegii mei tocesc comentarii şi lecţii ca să ia note mari la şcoală pentru bac si facultate. Fiind bombardaţi de manele si emisiuni de prost-gust de la vârste în care nu pot distinge binele de rău, valoarea, de kitch, copiază comportamentele vedetelor de pe sticlă. Părinţii nu au timp să-i educe pentru că muncesc 8 ore pe zi, stil de viată spre care se indreaptă şi cei menţionaţi mai sus. Nu mai este timp şi spaţiu în creieraşe de altceva. Am observat că cei mai mulţi au frică de vorbit în public, nu au personalitate să spună ce vor, cu ce nu sunt de acord sau pur şi simplu să-şi exprime punctul de vedere.
In regimul comunist nu aveai dreptul la liberă exprimare, acum majoritatea nu au nimic de spus fiind îndobitociţi de calculator şi de televizor (acelaşi televizor cu care a fost minţit poporul). Înainte aveai bani dar nu erau suficiente produse puse la vânzare şi erai umilit la cozi interminabile la pâine, lapte, carne, acum mulţi spun că nu le ajung banii! Plus ca “statul la coadă” este în continuare sport naţional! (pensionarii la medicamente compensate , oamenii săraci la ajutoare sociale etc.) Acum avem dreptul constituţional la vot, însă avem de ales între incompetenţi şi hoţi, iar nimeni nu comentează pentru că ăsta e standardul! La orice alegeri punctul general de vedere este: “Votez cu ăştia că ăilalţi au furat 4 ani de zile, să vedem… poate fac ăştia ceva.” In loc să se voteze în cunoştinţă de cauză se votează doar pentru că “avem dreptul”, iar dacă situaţia politică nu se îmbunătăţeşte… nici o problemă: “votam cu ăilalţi”. Paralele de acest gen pot continua la nesfârşit, ideea e că ne-am bătut joc de sacrificiul şi visul de libertate al celor care au murit în decembrie ’89.
Păunescu Adrian
Acum nici din partea guvernantilor, dar nici a tineretului nu exista nici un fel de interes pentru sustinerea activitatilor culturale. Eu, împreună cu câţiva prieteni am avut o iniţiativă: să deschidem un cinematograf în Drobeta Turnu-Severin. Am strâns semnaturi, am incercat în stanga, în dreapta… nimic. Oricum probabil că nu veneau decât câţiva şi curioşi pentru că tinerii descarcă de pe internet orice film doresc, la orice oră. Bineînţeles că ne-am lovit de nişte probleme ce ţin de domeniul ridicolului: fostul cinematograf a fost privatizat, iar spaţiul va fi folosit în alt scop-probabil ceva profitabil, o discotecă.
Tinerii sunt de părere că sistemul educaţional este învechit deoarece dupa terminarea studiilor li se cere la locul de munca lucruri pentru care nu au fost pregatiti. Pe lângă faptul că mulţi copii îngheaţă în sali de clase, nu există cursuri de etichetă (bună-purtare in societate) în şcoli şi în general nu există altceva decât predare, ascultare… Chiar şi la orele care ar fi teoretic pentru aşa ceva se toceşte. In general problema majoră a societaţii româneşti o reprezintă serviciile publice care nu funcţionează cum trebuie, principala cauză fiind nivelul foarte ridicat de corupţie (ca să fi consultat de un medic trebuie sa dai şpagă etc.)
Implicarea noii generaţii în problemele comunităţii se rezumă la apartenenţa la organizaţii non-guvernamentale, organizaţii de voluntariat şi în secţiile pentru tineret ale partidelor politice. Au existat câteva rabufniri (campania “Salvati Roşia Montană”), însă e prea puţin. Pentru ca aceştia sau oameni cu viziune democratică sa aibă un cuvânt mai greu de spus trebuie introdusă legea lustraţiei, dar cei care decid acceptarea legii sunt vizaţi de ea… Aşa că nu ne ramâne decât să aşteptăm sa respecte ce au promis in decembrie ‘89.
Vrem paradisul promis când am ieşit din comunsim! Lumea s-a săturat de sărăcie şi a pornit intr-o bejenie generală pentru a câştiga mai bine. Tinerii, indiferent de studii pleacă in occident in căutarea unui loc de muncă si a unei locuinte, de ce sa munceşti aici pentru 100 de euro şi conditii mizere când poţi, pentru aceeaşi muncă să primeşti 1000 de euro şi condiţii cât de cât acceptabile. Tinerii de azi, la fel ca intreaga societate globalizată, se impart in două categorii: bogaţi şi săraci. Nu mai există patura de mijloc deoarece cei bogaţi devin din ce in ce mai bogaţi, iar cei săraci devin din ce in ce mai săraci.
